Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentație, jeluire. [< lamenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LAMENTÁRE s. v. văitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lamentáre s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE LAMENTÁ mă ~éz intranz. A-și exprima nemulțumirea, suferința, durerea prin cuvinte; a se văicări; a se tângui. /<fr. lamenter, lat. lamentari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LAMENTÁ vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lamentá vb., ind. prez. 1 sg. lamentéz, 3 sg. și pl. lamenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink