LAMÉNTO, lamentouri, s. n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. – Din it. lamento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LAMÉNTO s.n. 1. (Muz.) Piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (Liv.; la pl.) Jeluire; lamentație; plânsete, gemete; jale. [Sg. (2) lament. / cf. it. lamento, lat. lamenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LAMÉNTO s. n. 1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (pl.) lamentație; plânsete. (< it. lamento)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
laménto s. n., pl. lamentóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink