Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÁNCE s. v. suliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lánce (lắnci), s. f.1. Suliță. – 2. Bîtă de cioban. It. lancia (sec. XVIII), prin intermediul mag. lancsa, sau al sl., cf. slov. lanča (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 318; REW 4878; DAR). – Der. lăncier (var. lancer), s. m. (purtător, fabricant de lănci), din fr. lancier; lansa, vb. (a arunca, a proiecta; a descărca; a face cunoscut), din fr. lancer; lanțetă, s. f. (instrument chirurgical), din fr. lancette, sau germ. Lanzette.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lăncii; pl. lănci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÁNCE lănci f. Armă albă constând dintr-un vârf de fier montat într-o vergea lungă de lemn. [G.-D. lăncii] /<it. lancia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)