LÁNDRĂ, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceată gălăgioasă, grămadă. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cârd, ținându-se scai unul de altul. 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
LÁNDRĂ s. v. cocotă, c***ă, femeie de stradă, p*********ă, t***ă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lándră s.f. (reg.) 1. plantă cățărătoare, cu flori purpurii. 2. femeie stricată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink