LANȚÚG, lanțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lănțúg s. n.] – Din ucr. lancuh.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LANȚÚG s. v. lanț, lănțișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LANȚÚG ~uri n. pop. Lanț mare folosit în gospodărie pentru a lega animalele, la fântâni etc. /<ucr. lancuh
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink