Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: latru , lătra (verb tranzitiv)   
-LÁTRU Element secund de compunere savantă cu semnificația „care se închină”. [< it. -latro, fr. -latre < gr. latreuein – a servi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
-LÁTRU, -LATRÍE elem. „care se închină, adorator”, „adorație”. (< fr. -lâtre, -lâtrie, cf. gr. latreia, adorație)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LĂTRÁ pers. 3 látră 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuțite, scurte și sacadate, caracteristice speciei; a hămăi. 2) fam. depr. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton violent de ceartă); a hămăi. 2. tranz. (despre câini) A ataca (în mod violent), scoțând sunete caracteristice speciei; a hămăi. [Sil. lă-tra] /<lat. latrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂTRÁ vb. a hămăi, (pop.) a bate, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Câinii ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lătrá (látru, lătrát), vb. – A scoate sunete specifice cîinilor. Mr. alatru, alătrare, megl. latru, istr. lǫtru. Lat. latrāre (Pușcariu 949; Candrea-Dens., 958; REW 4928; Pascu, I, 30; DAR), cf. it. latrare, cat. lladrar, sp. ladrar.Der. lătrat, s. n.; lătrător, adj. (care latră); lătrător, s. m. (cîine); lătrătură, s. f.; alătra, vb. (Olt., Banat, a lătra), cu a-, cf. acoperi, sau direct din lat. allatrare (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lătrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 3 sg. și pl. látră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)