LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (Rar) Chiuvetă. ♦ Spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). [< fr. lavabo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LAVABÓU s. n. 1. lavoar. ◊ chiuvetă de perete. 2. spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). (< fr. lavabo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LAVABÓU s. v. chiuvetă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LAVABÓU ~ri n. 1) Spălător comun (în cămine și internate) prevăzut cu mai multe chiuvete și cu alte instalații sanitare. 2) Recipient conectat la o sursă de apă și dotat cu un canal de evacuare, care servește la spălatul oamenilor; chiuvetă; lavoar. /<fr. lavabo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink