Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: leșin (substantiv neutru) , leșin (substantiv neutru) , leșina (verb)   
LEȘÍN, leșinuri, s. n. 1. Pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârșeală. [Acc. și léșin] – Din leșina (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEȘÍN s. 1. (MED.) inconștiență, lipotimie, nesimțire, (rar) leșinătură. (Stare de ~.) 2. v. sfârșeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leșín s. n., pl. leșínuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LEȘINÁ léșin intranz. 1) A cădea în leșin. ◊ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEȘÍN ~uri n. 1) Pierdere subită și temporară a cunoștinței; situație de inconștiență; nesimțire. 2) Stare de slăbiciune totală (provocată de foame, de sete sau de un efort fizic foarte mare); lipsă totală de forță fizică. /v. a leșina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEȘINÁ vb. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEȘINÁ vb. v. hămesi, lihni, sfârși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leșiná vb., ind. prez. 1 sg. leșín, 3 sg. și pl. leșínă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)