Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
leáncă (lénci), s. f. – 1. Manta. – 2. Haină uzată. – 3. Femeie neglijentă. Rut. ljanka „haină de pînză de in”, din sl. lininŭ „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică, buleandră, treanță, hanță, etc. Leancă, s. f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul ar fi de „alergătoare” și expresia a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și DAR pleacă de la sb. lijenka „prăjină de întins rufele spălate”; dar semantismul nu este convingător.
Sursa: Dicționarul etimologic român