LEAT, (1, 2) leaturi, s. n., (3) s. m. 1. S. n. (Înv.) An. 2. S. n. (Pop.) Contingent. ◊ Expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeași vârstă cu cineva. 3. S. m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. – Din sl. lĕto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEAT s. v. an, contingent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leát (leáturi), s. n. – 1. An, dată. – 2. Recrutare, contingent. – 3. Recrut, răcan. – 4. Soldat care aparține aceluiași contingent cu altul, camarad. Sl. lĕto (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 351; Cihac, II, 167). Din forma de „a data documentele” sl. vŭ lĕto „în anul”, provine veleat (var. înv. văleat), s. n. (dată; loc, termen; viață). – Comp. letopiseț, s. n. (cronică, anale), din sl. lĕtopisĭcĭ. Cf. îndelete.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
leat (soldat) s. m., pl. leți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
leat (an, contingent) s. n., pl. leáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEAT ~uri n. 1) înv. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui; an. 2) Contingent în armată. ◊ A fi ~ cu cineva a fi de aceeași vârstă cu cineva. [Monosilabic] /<sl. lĕato
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEAȚ ~uri n. Bucată lungă și subțire de lemn (de obicei în patru muchii) folosită în tâmplărie și la construcții; șipcă. /<ung. léc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEAȚ s. v. șipcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leaț s. n., pl. leáțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink