LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LECTÍCĂ s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; litieră. [Acc. și léctică, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÉCTICĂ s. litieră, (rar) palanchin. (Mergea în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
léctică (léctice), s. f. – Litieră. – Var. (înv.) leftică, leptică. Lat. lectica (sec. XVII). Candrea, Elemente, 404, presupune, nu știm cu cîtă dreptate, că mag. laptika „car cu două roți” provine rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lectícă s. f., g.-d. art. lectícii; pl. lectíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink