LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉCTOR2, lectori, s. m. 1. (Livr.) Cititor. 2. (Inform.) Dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; cititor de cartelă. – Din fr. lecteur, lat. lector, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉCTOR1, -Ă s.m. și f. 1. Grad didactic universitar, situat între asistent și conferențiar; persoană care deține acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. Conducător de seminarii în diferite forme de învățământ politic. [< germ. Lektor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÉCTOR2, -Ă s.m. și f. Cititor. ♦ Cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. [Cf. fr. lecteur, lat. lector].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÉCTOR1, -Ă s. m. f. 1. grad didactic universitar, între asistent și conferențiar; cel care îl deține. 2. membru al unui lectorat (2). (< germ. Lektor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÉCTOR2, -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ◊ cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÉCTOR s. v. cititor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
léctor (grad în învățământ, cititor) s. m., pl. léctori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÉCTOR1 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care predă un obiect de studiu într-o instituție de învățământ superior. 2) Persoană cu grad didactic universitar aflat între cel de asistent și cel de conferențiar. /<germ. Lektor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÉCTOR2 ~i m. rar Persoană care face lecturi; om care citește; cititor. /<fr. lecteur, lat. lector, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink