LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LECUITÓR adj. v. vindecător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LECUITÓR adj. v. curativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lecuitór adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink