LEGATÁR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un legat2. – Din fr. légataire, lat. legatarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGATÁR, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unui legat. ◊ Legatar universal = cel căruia cineva îi lasă prin testament întreaga sa avere. [Cf. fr. légataire, lat. legatarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEGATÁR, -Ă s. m. f. beneficiar al unui legat2. (< fr. légataire, lat. legatarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
legatár s. n., pl. legatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEGATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană în favoarea căreia se face un legat. /<lat. legatarius, fr. légataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink