LEGATÓRIE s.f. Provincie romană condusă de un legat. [Gen. -iei. / < lat. legatoria (provincia)].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEGATÓRIE s. f. provincie romană condusă de un legat1 (1). (< lat. legatorie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LEGĂTORÍE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. – Legător + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGĂTORÍE ~i f. 1) Meseria legătorului de cărți. 2) Atelier sau întreprindere unde se leagă, se cartonează o carte, o revistă etc. [G.-D. legătoriei] /legător + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEGĂTORÍE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legătoríe s. f., art. legătoría, g.-d. art. legătoríei; (ateliere) pl. legătoríi, art. legătoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink