Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: legenda (verb tranzitiv) , legendă (substantiv feminin)   
LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată. ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGÉNDĂ s.f. 1. Povestire cu caracter fantastic sau miraculos, transmisă în special pe cale orală și bazată pe un fond istoric sau pe o închipuire mistică. ♦ Piesă instrumentală cu caracter narativ. 2. (Rar) Inscripție (pe o monedă, pe o medalie). 3. Explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă, de pe un plan etc. ♦ Text care se găsește sub un desen, sub o gravură, sub o schemă etc. [< fr. légende, cf. it., lat. legenda – ceea ce trebuie citit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEGÉNDĂ s. f. 1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc. ◊ piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ. 2. inscripție (pe o monedă, medalie). 3. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc. ◊ text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc. (< fr. légende, lat. legenda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LEGÉNDĂ s. v. minologhion, sinaxar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legéndă (legénde), s. f.1. Mit. – 2. Inscripție pe o monedă sau pe o medalie, explicație la baza unei plăci. Fr. légende.Der. legendar, adj., din fr. légendaire; legendar, s. n. (Trans., înv., enciclopedie, manual de învățămînt elementar), din germ. Legendar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
legéndă s. f., g.-d. art. legéndei; pl. legénde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEGÉNDĂ ~e f. 1) Povestire tradițională în proză sau în versuri, transmisă, de obicei, pe cale orală, în care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real. 2) Piesă muzicală instrumentală cu caracter narativ. 3) rel. Povestire din viața sfinților. ~ biblică. 4) Povestire deformată și înfrumusețată de imaginație. 5) Tabel cu care se dotează o ilustrație, o gravură, o hartă sau un plan și care conține o explicație textuală a semnelor convenționale. /<fr. légende, lat. legenda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEGENDÁ vb. tr. a însoți un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiță explicativă. (< fr. légender)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)