LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea. – Din fr. légitimation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGITIMÁȚIE s.f. Act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane, gradul pe care îl are etc. [Gen. -iei, var. legitimațiune s.f. / cf. fr. légitimation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEGITIMÁȚIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LEGITIMÁȚIE s. act, document, hârtie. (Rog, pre-zentați ~iile!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legitimáție s. f. (sil. -ți-e), art. legitimáția (sil. -ți-a), g.-d. art. legitimáției; pl. legitimáții, art. legitimáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEGITIMÁȚIE ~i f. Act oficial eliberat de o autoritate prin care se atestă identitatea unei persoane (sau se certifică anumite date juridice). [G.-D. legitimației] /<fr. légitimation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink