Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LEGIUÍRE, legiuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – V. legiui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGIUÍRE s. v. legalizare, lege, legiferare, legislație, reglementare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legiuíre s. f. (sil. -giu-), g.-d. art. legiuírii; pl. legiuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LEGIUI ~iésc tranz. 1) A hotărî prin lege. 2) A judeca un proces; a da o sentință; a pedepsi. /lege + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEGIUÍ vb. v. legaliza, legifera, reglementa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legiuí vb. (sil. -giu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiésc, imperf. 3 sg. legiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. legiuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink