LEGĂNÉL, legănele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
legănél s. n., pl. legănéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink