LEHẮU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEHĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lehău s. m., art. lehăul; pl. lehăi, art. lehăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink