LEÍT, -Ă, leiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Înv.; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEÍT adj. v. întocmai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEÍT adj. v. lustruit, netezit, șlefuit, turnat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
leít adj. m. pl. leíți; f. sg. leítă, pl. leíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se aseamănă perfect; foarte asemănător. ~ tată-său. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<sl. lejon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POSECLÍT, -Ă, posecliți, -te, adj. (Rar, în expr.) Leit-poseclit = chiar ca..., aidoma; leit-poleit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink