Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
LÉLA adv. (Pop.; în expr.) A umbla lela = a hoinări, a vagabonda, a bate drumurile. – Cf. lele.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉLA adv. : A umbla ~ a fi hoinar; a merge din loc în loc fără a urmări un scop precis; a hoinări; a vagabonda. /cf. lele
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
léla adv. – Hoinărind, fără scop. Creație expresivă, care pare să indice ideea de clătinare, de bălăbăneală, ca și cea de gîngăveală și de prostie, cf. sb. lola „a umbla creanga”, pol. lele „prost”, ceh. lyla „neghiob”, sb. lolati se „a hoinări”, napol. lollo „prost”, calabr. lèllu „tont”, sp. lelo „prost”; v. și Iordan, BF, IX, 151 și REW 4860. – Der. leleu, s. m. (prost); teleleu, s. m. (haimana, trîntor); lălîu (var. lălîi), adj. (prost, dezordonat), cf. Battisti, III, 2199; lălăi, vb. (a vorbi aiurea; a îngîna, a cînta încet și monoton), pentru a cărui formulă expresivă cf. lat. lallare, gr. λαλέω, λαλάζω, germ. lallen; lălăială (var. lălăitură), s. f. (îngînare, fredonare); loloti, vb. (Trans., a face zgomot); loloț (var. pl. loloți, loloațe), s. n. (smoc de lînă smulsă de scai la trecerea oilor); loloți, vb. refl. (Trans., a se încîlci). – Cf. lele, tala(lăi), lațe.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
léla adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink