LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEMNÁR s. v. dulgher.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEMNÁR s. v. butuc, tăietor, trunchi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lemnár (muncitor) s. m., pl. lemnári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lemnár (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEMNÁR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink