LÉMĂ, leme, s. f. 1. (Mat.) Enunț preliminar a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme. 2. (Log.) Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei. 3. (Rar) Titlu sau sumar al unei lucrări. – Din fr. lemme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉMĂ s.f. 1. (Mat.) Teoremă preliminară a cărei demonstrare servește demonstrării teoremei următoare. 2. Cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. [< fr. lemme, it. lemma, cf. lat., gr. lemma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÉMĂ1 s. f. 1. enunț preliminar care servește demonstrării unei teoreme. ◊ (fil.) propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință. 2. cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. (< fr. lemme, gr. lemma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-LÉMĂ2 elem. „alternativă”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, premisă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-LÉMĂ3 elem. „tegument, pieliță”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, coajă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lémă s. f., g.-d. art. lémei; pl. léme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink