LEORBẮU, leorbăi, s. m. (Reg.) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEORBĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leorbău s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEORBẮU ~i m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească și să dea în vileag orice. /v. a leorbăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink