Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: lepăda (verb tranzitiv) , lepădat (adjectiv)   
LEPĂDÁT1 s. n. (Pop.) Faptul de a lepăda; spec. a***t. – V. lepăda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEPĂDÁT2, -Ă, lepădați, -te, adj. (Despre copii nou-născuți) Părăsit de mamă; abandonat. – V. lepăda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEPĂDÁT s. v. a***t.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lepădát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (Pop.) I. 1. Tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el. ◊ Expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preț, valoare. 2. Tranz. A dărui, a da cuiva ceva de mică valoare. 3. Tranz. A-și dezbrăca un veșmânt, a-și scoate haina, încălțămintea etc. ◊ Expr. A(-și) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfățișare morală. A-și lepăda potcoavele = a muri. ♦ (Despre animale) A-și schimba părul, pielea, penele; a năpârli. 4. Intranz. (Despre femei și despre femelele animalelor) A naște înainte de termen un făt mort; a a****a. ♦ Tranz. (Despre pești) A depune icrele. II. Fig. 1. Tranz. A lăsa ceva sau pe cineva undeva; a îndepărta, a alunga. 2. Tranz. A părăsi ceva (pentru totdeauna și de bună voie), a renunța la... ♦ Refl. A se lăsa de... 3. Refl. A rupe orice legătură cu cineva. ♦ A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [Prez. ind. și: leápăd.Var.: (reg.) lăpădá vb. I] – Probabil lat. lapidare „a arunca cu pietre”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LEPĂDÁ lépăd 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A înceta de a mai purta cu sine, aruncând sau părăsind. ◊ A nu fi de lepădat a fi demn de luat în seamă; a merita toată atenția. 2) (îmbrăcăminte, încălțăminte) A scoate de pe sine; a dezbrăca. ◊ A-și ~ masca a înceta de a se mai preface. A-și ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A înceta de a mai practica; a lăsa; a părăsi. ~ fumatul. 4) A face să rămână singur (undeva); a lăsa; a părăsi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naște înainte de termen; a expulza fătul mort (prin a***t). /<lat. lapidare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE LEPĂDÁ mă lépăd intranz. pop. A renunța la ceva; a se lăsa de...; a se dezice. /<lat. lapidare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEPĂDÁ vb. 1. v. arunca. 2. v. abjura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEPĂDÁ vb. v. afurisi, alunga, anatemiza, a****a, blestema, deborda, depărta, dezbrăca, excomunica, feri, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, năpârli, păzi, refuza, renunța, respinge, scoate, trage, vărsa, voma, vomita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lepădá (lépăd, lepădát), vb.1. A arunca, a azvîrli. – 2. A lua, a scoate, a descărca. – 3. A respinge, a înlătura. – 4. A alunga, a expulza. – 5. (Trans., Banat) A vărsa, a vomita. – 6. A a****a. – 7. A părăsi, a lăsa. – 8. (Refl.) A nega, a se apăra, a se dezvinovăți. – 9. (Refl.) A renega. – Mr. me aleapidu „mă grăbesc”. Lat. lapĭdāre (Lexiconul de la Buda; Pușcariu 936, cu dubii; Tiktin; Iordan, Dift., 152; Capidan, Aromânii, București 1932, p. 220; Candrea). Dificultatea care se opune acestei derivări este de ordin semantic, deoarece e greu să se pornească de la sensul din lat. a lapida. Dar pe lîngă sensul curent, cuvîntul trebuie să fi avut în limba populară același sens cu dilapĭdāre, cum ar fi „a arunca cu pietre; a azvîrli (ca pe un lucru inutil)”. Sensul de „a azvîrli” este în mod sigur primar, deoarece explică și pe cel din mr. și coincide cu cele mai vechi exemple: lepădară grîul în mare (Cod. Voronețean); să lepădăm tot răul (Coresi); leapădă icoanele de în biserică (Moxa). Der. din lat. liquidāre (E. Herzog, Dacor., I, 220-22 și Dacor., V, 483-96; REW 5076a; cf. împotrivă Rosetti, I, 160) nu pare posibilă. Cu atît mai puțin este convingătoare ipoteza care pornește de la un lat. *lepidāre, de la lepis „scamă”, cu sensul primitiv (despre șopîrle) „a năpîrli anual” (Drăgan, Dacor., VI, 295-9 și VII, 139) explicație preferată, se pare, de DAR, cf. REW 5076a N. Nu au nici o probabilitate explicațiile date de Cihac, II, 512 (din mag. lapedál „respins, aruncat”) și de Crețu 341 (lat. vilipendĕre). Der. lepădat, s. n. (a***t); lepădătoare, s. f. (cucurbețică, Aristolochia clematitis); lepădătură, s. f. (a***t; stîrpitură; p*********ă; deșeu, rebut). – Din rom. provine mag. lapedál și săs. lepedăn „a arunca”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lepădá vb., ind. prez. 1 sg. lépăd, 2 sg. lépezi, 3 sg. și pl. leápădă; conj. prez. 3 sg. și pl. lépede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)