LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEPĂDĂTÚRĂ s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) a*****n. (Nu e decât o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lepădătúră s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEPĂDĂTÚRĂ ~i f. pop. 1) Copil mort, născut înainte de termen. 2) fig. Persoană decăzută moralicește; depravat; dezmățat; destrăbălat. /a lepăda + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink