Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LEU2, lei, s. m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc1. – Din leu1 (cu sensul după tc. arslanly).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională (Panthera leo) ◊ (În basme) Leu-paraleu = leu mare și cu o putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelații. – Et. nec. Cf. lat. leo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEU s. 1. (ZOOL.; Pantheraleo) (turcism înv.) aslan. 2. (ZOOL.) leu-de-mare (Otarta byronia) = otarie. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) calul (art.) gavădul (art).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEU s. (fam.) franc. (N-am un ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
léu (léi), s. m.1. Animal. – 2. Monedă românească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Pușcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporemiepure). Nu e sigur, așa cum consideră Diculescu și Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puțin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din tc. arslanli „leu” și „piastru” (Tiktin). – Der. leoaie, s. f. (înv., leona) pe care Pușcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s. f.; leiță, s. f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
leu (mamifer; monedă) s. m., art. léul; pl. lei, art. léii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEU1 lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blană de culoare gălbuie și coamă bogată, care trăiește în Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic și viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun, pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. 2) fig. Om puternic și curajos. ◊ Pui de ~ om tânăr, voinic și viteaz. 3) art. Constelație zodiacală. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viața de mare. ~l-furnicilor insectă asemănătoare cu libelula, care se hrănește, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEU2 lei m. Unitate a sistemului monetar în România și Republica Moldova, egală cu o sută de bani. [Monosilabic] /Din leu I
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COADA-LÉULUI s. v. talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEU-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Otaria byronia) otarie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gúra-léului (bot. ) s. f., g.-d. art. gúrii-léului
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
léu-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
léu-paraléu s. m., pl. léi-paraléi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
léul-furnícilor (insectă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)