Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: leucă (substantiv feminin) , leuco   
LEUCO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „alb”; „(referitor la) leucocite”. [Pron. le-u-, var. leuc-. / < fr. leuco-, cf. gr. leukos – alb].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEUC(O)- elem. „alb”, „decolorat”, „leucocită”. (< fr. leuc/o/-, cf. gr. leukos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susține căruța sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, țicnit; prostănac. [G.-D. leucii; Sil. leu-] /<bulg. levka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÉUCĂ s. (TEHN.) (reg.) mănușă, mână, (Munt. și Dobr.) suian. (~ la car.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)