LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. – V. sălciu. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. = Var.: leșiátic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEȘIÉTIC adj. v. fad.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leșiétic adj. m. (sil. -și-e-), pl. leșiétici; f. sg. leșiétică, pl. leșiétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEȘIÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are gust sau miros de leșie. 2) Care este de culoarea leșiei; cenușiu. [Sil. -și-e-] /leșie + suf. ~etic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink