LIBADEÁ, libadele, s. f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s. f.] – Din tc. libade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIBADEÁ s. v. anteriu, reverendă, sutană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
libadeá (libadéle), s. f. – Mantou, pardesiu oriental. Tc. libade (Șeineanu, II, 236; Lokotsch 1317), cf. bg., sb. lebade. Sec. XVIII. înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
libadeá s. f., art. libadeáua, g.-d. art. libadélei; pl. libadéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink