LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIBAȚIÚNE s.f. v. libație.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦ P. ext. Închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [Var.: libațiúne s. f.] – Din fr. libation, lat. libatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIBÁȚIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a m***t buzele în ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libațiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
libáție s. f. (sil. -ți-e), art. libáția (sil. -ți-a), g.-d. art. libáției; pl. libáții, art. libáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink