Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: liber (adjectiv) , libera (verb tranzitiv)   
LIBERÁ, liberez, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acasă după efectuarea stagiului militar, a unei concentrări etc. 2. Tranz. (Înv.) A elibera (o țară, un popor). – Din fr. libérer, lat. liberare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIBERÁ vb. I. tr. 1. (În trecut) A lăsa la vatră. 2. A elibera. [< fr. libérer, it., lat. liberare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LIBERÁ vb. tr. 1. a lăsa la vatră. 2. a elibera. (< fr. libérer, lat. liberare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LIBERÁ vb. 1. v. elibera. 2. v. dezrobi. 3. v. ieși. 4. a (se) elibera, a scăpa, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. evacua.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
liberá vb., ind. prez. 1 sg. liberéz, 3 sg. și pl. libereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÍBER1, libere, s. n. (Bot.) Complex de vase din țesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarței plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase și în care se află țesuturile de nutriție, de susținere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarța unor arbori. – Din fr. libre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ◊ Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic1, în opoziție cu determinismul. 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ◊ Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului. Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă. Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituție sau întreprindere). ◊ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligațiilor (profesionale). ◊ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are în mod obișnuit, a putea dispune de timpul său. 5. (Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ◊ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândești; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (În loc. adv.) În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÍBER ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucură de libertate; independent din punct de vedere social și politic; slobod. 2) (despre state, colectivități) Care nu se află sub stăpânire străină; în stare de independență socială și națională; autonom; independent; slobod; suveran; neatârnat. 3) Care este consfințit prin lege; garantat de constituție. Votare ~ă. 4) (despre acțiuni) Care se efectuează fără restricții; care se face cu ușurință; nestânjenit; nestingherit. Respirație ~ă. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate acționa după buna cuviință; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa după bunul plac; aflat în stare de independență fizică și psihică. /<fr. libre, lat. liber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÍBER s.n. Strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarța unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liber – scoarță de arbori].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restricții. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtări, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÍBER1 s. n. strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ◊ fibre extrase din scoarța unor arbori. (< fr. liber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÍBER2, -Ă adj. 1. slobod; independent. 2. ~ profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. ♦ (adv.) a vorbi ~ = a ține un discurs, o prelegere, fără a citi. 5. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune după voie. 7. desen ~ = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuație care nu conține necunoscute. (< lat. liber, fr. libre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LIBER ARBÍTRU s. m. concepție potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acționa după voința sa. (după fr. libre arbitre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÍBER adj. 1. (înv. și pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (înv. și pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ în această seară.) 5. neînchis, neîntemnițat, (înv. și pop.) slobod. (Un criminal încă ~.) 6. disponibil, neocupat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.) 7. v. necăsătorit. 8. degajat. (Are mâna ~.) 9. v. nestânjenit. 10. v. larg. 11. neînchiriat, neocupat. (O cameră ~.) 12. gol, neocupat, (înv. și pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 13. v. vacant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Liber ≠ captiv, dependent, închis, ocupat, supus, neliber, rob, sclav
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
líber (líberă), adj. – Slobod. Lat. liber (sec. XIX). – Der. libera, vb., din fr. (é)libérer; liberal, adj.; liberalism, s. n.; liberalitate, s. f.; liberator, adj.; libertate, s. f., toate din fr.; liber-schimbist, s. m. (partizan al libertății de schimb), după fr. libre échange. Cf. I. Guția, Libera, cu derivatele sale, Bul. Bibl. române Freiburg, II, 7-20.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
líber adj. m., pl. líberi; f. sg. líberă, pl. líbere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
líber (bot.) s. n., pl. líbere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
líber consimțământ adj. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
líber-profesionístă s. f. (sil. -si-o-). pl. líber-profesioníste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
líberă práctică adj. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
líberă trécere adj. + s. f. (sil. tre-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUVÎNTUL LIBER, revistă politică și literară de orientare democratică. A apărut în trei seriișăptămînal, la București, între 1919 și 1936. Directori: Eugen Filotti, T. Teodorescu-Braniște (din 1933).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
EUROPA LIBERĂ, post de radio cu sediul la München, (din 1995, la Praga) înființat în 1951; finanțat de Congresul S.U.A. Creat pentru a sparge blocada informațională instituită în țările comuniste. E.L. a penetrat timp de peste 40 de ani „cortina de fier”, transmițând știri din lumea întreagă. Departamentul român al postului s-a deschis în oct. 1951.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
NEMO LIBER EST QUI CORPORI SERVIT (lat.) nu este liber cel robit de trup – Seneca, „Epistulae”, 92, 33.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ROMÂNIA LIBERĂ 1. Ziar editat la București (1877-1889). A militat pentru desăvârșirea unității politice a poporului român. 2. Ziar editat ilegal la Paris (1943-1944) de români participanți la Rezistența Franceză; concomitent a apărut și o ediție în limba franceză. 3. Cotidian care apare la București, începând cu 28 ian. 1943, mai întâi ilegal, apoi legal, de la 24 aug. 1944. Serie nouă din 23 dec. 1989.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
Dionysus, în mitologia greacă, zeul vinului și al viței de vie, denumit (la romani) și Bacchus. Era de asemenea poreclit Bromius, Liber, Lyaeus etc. Dionysus era una dintre cele mai importante divinități cunoscute în vechime și al cărei cult era răspîndit în întreaga lume. El era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui Cadmus și a Harmoniei. Făcea deci parte din cea de-a doua generație de olimpieni. Se spunea că, îndemnată de Hera, Semele l-a rugat pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea sa zeiască. Zeus îi împlinește ruga: el i se înfățișează ca un nor de foc. Neputînd suporta însă strălucirea acestei priveliști, Semele cade fulgerată și naște, înainte de vreme. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă de unde, la termenul stabilit, se naște viu și nevătămat Dionysus. (De aceea se spunea că Dionysus era zeul „care s-a născut de două ori”). Ca să-și pună la adăpost copilul de gelozia Herei, Zeus îl încredințează regelui Athamas și soției acestuia, Ino, ca să-l crească. În casa lor Dionysus trăiește travestit în haine femeiești pentru a nu fi recunoscut. Hera îi dă totuși de urmă și, drept răzbunare, le ia mințile lui Ino și lui Athamas. Atunci Zeus îl trimite pr Dionysus departe, la Nysa, și-l dă în grija nimfelor de acolo ca să-l crească (v. și Hyades). Cînd s-a făcut mare, Dionysus a început să cutreiere întreaga lume: Aegyptus, Syria, Phrygia, Thracia și, în sfîrșit, India, răspîndind peste tot în drum cultul lui. Pe cei care i-au stat împotrivă i-a pedepsit aspru, fie luîndu-le mințile (ca, de pildă, regelui Lycurgus, lui Pentheus, Agave etc.), fie metamorfozîndu-i în rechini (ca, de exemplu, pe pirații care voiau să-l vîndă ca sclav în drum spre Naxos). În sfîrșit, Dionysus a coborît în Infern ca să caute acolo umbra mamei lui și să-i redea viața. Hades s-a învoit să i-o dea și Dionysus a dus-o pe Semele cu sine în Olympus. El a mai participat la lupta zeilor cu giganții și se spunea că l-ar fi ucis pe Eurytus cu o lovitură de tirs. Este de asemenea cunoscut episodul dragostei dintre Ariadne și zeu, după ce aceasta fusese părăsită de către Theseus (v. și Ariadne). Cultul lui Dionysus era răspîndit în întreaga lume veche. La serbările date în cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) participa toată lumea dar, mai ales, femeile. Atunci zeul era sărbătorit în cîntece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Dionysus era închipuit însoțit de un cortegiu alcătuit din bacchante, sileni, satiri etc. Misterele lui Dionysus s-au celebrat în Italia pînă tîrziu în epoca imperială.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)