LIBERÁL, -Ă, liberali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care aparține liberalismului, privitor la liberalism. ◊ Burghezie liberală = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid liberal = partid al burgheziei liberale. 2. (Înv.) Iubitor de libertate. 3. Înțelegător; generos; care are idei largi, nepreconcepute. II. S. m. Adept, membru al unui partid liberal. – Din fr. libéral, lat. liberalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIBERÁL, -Ă adj. 1. Care aparține liberalismului. 2. Iubitor de libertate. 3. Înțelegător, îngăduitor. // s.m. Adept, membru al unui partid liberal. [Cf. fr. libéral, lat. liberalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LIBERÁL, -Ă I. adj. 1. care aparține liberalismului. ♦ partid ~ = partid de orientare liberalistă. 2. iubitor de libertate. 3. înțelegător, cu vederi largi, tolerant. II. s.m. membru al unui partid liberal. (< fr. libéral, lat. liberalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Liberal ≠ riguros, sever
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
liberál adj. m., s. m., pl. liberáli; f. sg. liberálă, pl. liberále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIBERÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de liberalism; propriu liberalismului. Partid ~. 2) înv. Care preferă libertatea; iubitor de libertate. 3) Care tolerează greșelile și purtările altora; caracterizat prin indulgență față de alte persoane. /<fr. libéral, lat. liberalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LIBERÁL2 ~i m. Adept al liberalismului. /<fr. libéral, lat. liberalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LIBERÁL3 adv. Într-un mod care denotă generozitate. A se purta ~. /<fr. libéral, lat. liberalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink