Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: licenția (verb tranzitiv) , licențiere (substantiv feminin)   
LICENȚIÉRE, licențieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.:-ți-e-] – V. licenția.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LICENȚIÉRE s.f. Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pron. -ți-e-. / < licenția].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
Licențiere ≠ angajare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
licențiére s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. licențiérii; pl. licențiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LICENȚIÁ ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LICENȚIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A licenția ≠ a angaja
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Licenția ≠ a numi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
licențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiéz, 1 pl. licențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențiéze; ger. licențiínd (sil. -ți-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)