Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: licita (verb tranzitiv) , licitare (substantiv feminin)   
LICITÁRE, licitări, s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. – V. licita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
licitáre s. f., g.-d. art. licitării; pl. licitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LICITÁ ~éz 1. tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitație. ◊ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)