Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIHNÍ vb. a hămesi, a se sfârși, (fig.) a leșina. (A ~ de foame.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lihní (lihnésc, lihnít), vb. – A debilita, a face să leșine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. și aligni. Se folosește mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s. f. (leșin, sfîrșeală).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lihní vb., ind. prez. 3 sg. și pl. lihnéște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A LIHNÍ ~ésc intranz. A fi cuprins de slăbiciune (din cauza foamei); a flămânzi peste măsură; a hămesi. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink