Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIMBÁRIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătla-gină-de-apă, podbal-de-apă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LIMBÁRIȚĂ s. v. pătlagină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
limbáriță s. f., g.-d. art. limbáriței; pl. limbárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIMBÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată, și cu flori albe sau trandafirii, ce crește prin locuri umede. /limbă + suf. ~ariță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)