LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIMITRÓF, -Ă adj. (Despre un ținut, o țară) Care se învecinează cu...; vecin. [< fr. limitrophe, cf. lat. limitrophus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ținut, o țară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v. mărginaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
limitróf adj. m. (sil. -trof), pl. limitrófi; f. sg. limitrófă, pl. limitrófe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIMITRÓF ~ă (~i, ~e) (despre o regiune, o țară etc.) Care se află în imediata vecinătate; învecinat. [Sil. -mi-trof] /<fr. limitrophe, lat. limitrophus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink