LINGOÁRE s. f. (Pop.) Febră tifoidă. [Var.: lungoáre, lângoáre s. f.] – Lat. languor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINGOÁRE f. pop. Boală contagioasă provocată de bacilul tific și transmisă prin apa de băut, prin fructe și legume nespălate etc., care se manifestă prin febră mare, tulburări intestinale etc.; febră tifoidă. [G.-D. lingorii; Var. lângoare] /<lat. languor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LINGOÁRE s. v. febră tifoidă, tifos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURUIANA-LINGÓRII s. v. leuștean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-LINGOÁRE s. v. iarbă-de-lingoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-DE-LINGOÁRE s. v. usturoiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCINĂ-DE-LINGOÁRE s. v. iarbă-de-lingoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lingoáre/lângoáre s. f., g.-d. art. lingórii/lângórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rădăcínă-de-lingoáre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink