LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINGURÁR s. rudar, (reg.) rudaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lingurár (persoană) s. m., pl. lingurári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lingurár (obiect) s. n., pl. linguráre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LINGURÁR ~i m. 1) Meșter care face linguri sau alte obiecte din lemn. 2) Negustor de obiecte de acest fel. /lingură + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink