Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a