LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINIAMÉNT s.n. (Rar) 1. Linie. 2. Prima schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. [Pron. -ni-a-, pl. -te, -turi. / cf. fr. linéament].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LINIAMÉNT s. n. 1. linie elementară care indică forma generală a unui fapt, a unui obiect. 2. schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. (< fr. linéament)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LINIAMÉNT s. v. linie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
liniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. liniaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LINIAMÉNT ~e n. rar Ansamblu de linii prin care se schițează ceva. /<fr. linéament
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink