Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINIȘTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminți. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
liniștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. linișteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LINIȘTÍ ~ésc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE LINIȘTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÍNIȘTE f. 1) Lipsă de zgomot; tăcere. ◊ A păstra ~ea a nu face zgomot. ~ și pace a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înțelegere. 2) fig. (despre stările sufletești) Lipsă de gălăgie, de zbucium; pace. [G.-D. liniștii] /lin + suf. ~iște
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÍNIȘTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) liniști ≠ a (se) agita, a (se) tulbura
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A liniști ≠ a alarma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se liniști ≠ a se alarma, a se zbânțui, a se zbate, a se zbuciuma,
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Liniște ≠ agitație, gălăgie, neliniște, zbucium, zgomot, vacarm
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
líniște s. f., g.-d. art. líniștii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink