LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINIȘTITÓR adj. 1. v. calmant. 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Liniștitor ≠ tulburător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
liniștitór adj. m., pl. liniștitóri; f. sg. și pl. liniștitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LINIȘTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care liniștește; care calmează; calmant. /a liniști + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink