LINȚÓLIU, lințolii, s. n. (Livr.) Giulgiu. – Din lat. linteolum, it. lenzuolo, fr. linceul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINȚÓLIU s.n. Giulgiu. [Pron. -liu. / cf. fr. linceul, lat. linteolum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LINȚÓLIU s. v. giulgiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lințolíu (lințólii), s. n. – Giulgiu. It. lenzuolo (sec. XIX), cuvînt de circulație literară.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lințóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. lințóliul; pl. lințólii, art. lințóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LINȚÓLIU ~i f. 1) Bucată de pânză subțire și fină cu care femeile își acoperă capul; giulgiu. 2) Pânză cu care se acoperă mortul; giulgiu. [Sil. -liu] /<lat. linteolum, it. lenzuolo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink