LIPITÚRĂ, lipituri, s. f. 1. Unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a făcut o lipire. 2. Pământ, lut frământat cu apă care servește la lipitul podelei, pereților etc. caselor. – Lipi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIPITÚRĂ s. (reg.) muruială. (~ la pereții unei case țărănești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LIPITÚRĂ s. v. zburător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lipitúră s. f., g.-d. art. lipitúrii; pl. lipitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIPITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde s-au lipit două lucruri. 2) Strat de lut lipit pe pereți, sobe etc. sau așternut pe jos. 3) pop. Boală pricinuită de o mare spaimă sau provenită din dragoste. /a lipi + suf. ~tura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink