Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: lis (adjectiv) , lisa (verb tranzitiv) , lisă (substantiv feminin)   
LÍSĂ, lise, s. f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÍSĂ s.f. 1. Bară orizontală așezată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÍSĂ s. f. 1. bară orizontală între stâlpii unei balustrade. 2. bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. (< fr. lisse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lísă s.f. (reg.) 1. fruct zaharisit. 2. floare de grădină. 3. câmp necurățit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
lísă s. f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lísă s. f., g.-d. art. lísei; pl. líse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LISÁ, lisez, vb. I. Tranz. A spăla și a netezi lâna pieptănată. – Din fr. lisser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÍSĂ ~e f. Bară de lemn, de metal sau de beton prinsă orizontal de stâlpii unei balustrade. /<fr. lisse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LIS, -Ă adj. (Rar) Neted. [< fr. lisse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LISÁ vb. I. tr. A efectua operația de lisare. [< fr. lisser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LIS1-, -Ă adj. neted. (< fr. lisse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LIS2(O)- elem. „neted”. (< fr. liss/o/-, cf. gr. lissos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LISÁ vb. tr. a spăla și netezi un material textil. (< fr. lisser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lis, -ă, adj. (reg.) 1. (despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot. 2. nume dat de ciobani vitelor, câinilor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
lis (-să), adj. – (Cîine sau cal) cu păr alb. Bg. lis „animal care are o pată albă în frunte”, sb. lisa „pată albă pe cap” (Weigand, Krit. Jb., IX, I, 76; REW 5081). Der. din lat. *lisius „neted” (Pușcariu 985; REW 5081) sau din ven. lis (Pascu, Etimologii, 51; Pascu, Beiträge, 10) nu e probabilă. – Der. lisei, s. m. (Banat, nume de cîine).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lisá vb., ind. prez. 1 sg. liséz, 3 sg. și pl. liseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ADHUC SUB IUDICE LIS EST (lat.) procesul este în curs de judecare – Horațiu „Ars poetica”, 78. Referire la originea controversată a distihului elegiac. Indică, în genere, o chestiune neelucidată.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)