Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: litera (verb tranzitiv) , literă (substantiv feminin)   
LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
literá vb,. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. și pl. litereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÍTERĂ ~e f. 1) Fiecare dintre semnele grafice care alcătuiesc un alfabet; buche. ◊ ~ mare majusculă. ~ mică minusculă. 2) fig. Înțeles strict, formal al unui text. ~a legii.~ cu ~ în toate amănuntele; întocmai; exact. 3) la pl. Studii umanistice, în special filologice. Facultate de ~e. [G.-D. literei] /<lat. littera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÍTERĂ s.f. 1. Semn grafic care corespunde în general unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (Fig.) Înțelesul strict formal al unui text. 3. (La pl.) Studiile umanistice, în special ale literaturii; operele literare. ◊ Om de litere = literat. [< lat. littera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÍTERĂ s. f. 1. semn grafic care corespunde, în general, unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (fig.) înțelesul strict formal al unui text. ♦ ă legii = exact așa cum prevede legea; a rămâne ~ moartă = a rămâne fără nici o urmare. 3. (pl.) studiul literaturii; științele umaniste. ♦ om de ĕ = literat. (< lat. littera)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÍTERĂ s. 1. slovă, (pop. și fam.) buche, (reg.) râță. (~ele alfabetului.) 2. v. caracter. 3. literă mare v. majusculă; literă mică v. minusculă. 4. (la pl.) v. literatură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
líteră (lítere), s. f. – Slovă, buche. Lat. littera (sec. XIX). – Der. (din fr.) literal, adj.; literar, adj.; literat, s. m. (scriitor), din lat. litteratus; literator, s. m. (înv., scriitor), din lat. litterator; literatură, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
líteră s. f., g.-d. art. líterei; pl. lítere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVISTA ROMÂNĂ PENTRU ȘTIINȚE, LITERE ȘI ARTE, publicație lunară, apărută la București (apr. 1861-nov. 1863), sub conducerea lui Al. Odobescu. A publicat, alături de scrieri beletristice, studii de istorie și arheologie, medicină, economie, geologie, drept. Între colaboratori: V. Alecsandri, N. Filimon, Gr. Cobălcescu, Em. Bacaloglu, Gr. Ștefănescu, P.S. Aurelian.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)