Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: litera (verb tranzitiv) , literat (substantiv)   
LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LITERÁT, -Ă s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LITERÁT, -Ă s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LITERÁT s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
literát s. m., pl. literáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LITERÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
literá vb,. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. și pl. litereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)